Placido

Origine și semnificație pentru Placido

Placido coboară din latinescul placidus, „liniștit, blând, senin”, din rădăcina lui placere, „a plăcea, a fi pe plac”. Este un nume-urare, care promite un caracter calm și împăciuitor, în pace cu sine și cu ceilalți. Tradiția creștină îl leagă de Sfântul Placido, tânărul discipol al Sfântului Benedict. Este răspândit în Italia și în lumea hispanofonă, unde sună Plácido; deși nu foarte frecvent, păstrează un farmec sobru și vechi, legat de ideea de liniște interioară. Pentru urechea românească sună neobișnuit, dar transparent ca sens, apropiat de cuvântul „placid”.

Variantele numelui în lume

Cum se spune Placido în alte limbi.

Personalități celebre

• San Placido— sfânt