Martino

Origine și semnificație pentru Martino

Martino provine din latinescul Martinus, „consacrat lui Marte”, zeul războiului, și evocă astfel forță și ocrotire. Numele își datorează extraordinara răspândire Sfântului Martin de Tours, soldatul care și-a împărțit mantia cu un sărac — una dintre cele mai îndrăgite figuri din Europa. Este prezent pe tot continentul sub multe forme, de la Martin la Márton, iar în Italia păstrează un caracter cald și popular, plin de istorie. Corespondentul românesc este Martin, nume familiar și des întâlnit, ceea ce face ca Martino, cu finalul lui italian, să sune ca o variantă melodioasă a unui nume deja bine cunoscut.

Variantele numelui în lume

Cum se spune Martino în alte limbi.

Personalități celebre

• San Martino di Tours— sfânt