Blanca

Origine și semnificație pentru Blanca

Blanca provine din germanicul blank, „alb, strălucitor”, trecut în latina medievală ca blanca și de acolo în limbile romanice cu sensul de „pură, luminoasă”. A fost purtat de mai multe regine medievale, printre care Blanca de Castilia și Blanca de Navarra, ceea ce i-a dat o solidă greutate istorică în onomastica spaniolă. Echivalentul românesc apropiat ca sens este Albina sau, mai rar, forme derivate din „alb”, dar Blanca nu are o tradiție proprie la noi. Este un nume clasic, niciodată extravagant, apreciat pentru eleganța sobră și legătura cu ideea de puritate, care ar suna elegant, dar clar străin, unei familii românești.

Variantele numelui în lume

Cum se spune Blanca în alte limbi.

Personalități celebre

• Blanca de Castilla— regină