Alba

Origine și semnificație pentru Alba

Alba provine din latinescul albus, „alb”, de unde alba, „prima lumină a zilei, zori”: un nume luminos și poetic, imagine a unui nou început și a speranței. Este răspândit mai ales în Italia și Spania, unde are o tradiție îndelungată și este foarte apreciat astăzi. Simplu, dulce și ușor de înțeles în limbile romanice, apropiat și de românescul „albă”, evocă delicatețea zorilor și un sentiment de renaștere care îl face potrivit pentru o fetiță. Deși nu are tradiție proprie în onomastica românească, sună natural și cald pentru urechea vorbitorilor de română, tocmai datorită rădăcinii latine comune.